Irlanda


 

Numele oficial: Poblacht na héireann – Republic of Ireland
Forma scurtă: Éire, Ireland
Forma internaţională: Republic of Ireland
Forma internaţionala scurtă: Ireland
Codul de tara ISO: ie
Ora oficială: UTC +0h
Prefixul telefonic de țară: +353
Populație: 4,6 milioane locuitori
Capitala: Dublin (500.000 locuitori)
Alte oraşe: Cork (123.338), Galway (66.000), Limerick (54.000), Waterford (44.000).
Forma de guvernământ: Republică Parlamentară
Localizare: În nordul Europei (nord-vestul Marii Britanii)
Suprafaţa: 70.273 km²
Relief: peste 3.200 km de coaste abrupte, udate frecvent de ploi, dealuri și câmpii în partea centrală cu înălțimi ce nu depășesc 60-120m și un principal masiv muntos în nord (Blue Stack Mountains), precum și un altul în estul țării, dominat de vârful Lugnaquillia (926m), râuri lungi, rapide și cascade spectaculoase
Climat: Temperat maritim, cu influență predominantă a Oceanului Atlantic, care nu se află la o distanță mai mare de 113 km de interiorul țării, ierni ușoare, veri răcoroase, umiditate crescută, înnorat mai mult de jumătate din an.
Temperaturi (medie zi/noapte, in °C):
Dublin : ianuarie 8/3, aprilie 11/4, iulie 19/11, octombrie 14/8.

Istorie
Primii locuitori ai Irlandei au fost celții, care au venit pe insulă cu aproape 12500 de ani în urmă. Insula Irlanda nu a fost cucerită de imperiul roman. Procesul de creștinare a început în secolul V, Sf. Patrick și Palladius fiind principalii misionari cunoscuți de istorie. De-a lungul Evului Mediu Timpuriu, Irlanda era omogenă etno-cultural, fiind locuită de triburile celtice agrariene ale galilor, dar era divizată din punct de vedere politic în cinci principale formațiuni statale.

Vikingii au debarcat în insulă în anul 841 şi şi-au construit o bază fortificată stabilă în Dublin. Aici au dezvoltat relaţii comerciale şi au ajuns să aibă cea mai mare piaţă de sclavi din Europa. Dominaţia lor s-a diminuat după bătălia de la Clontarf din 1014, dar înfrângerea definitivă a fost făcută de trupele anglo-normande venite în insulă. 

Anul 1169 a marcat o nouă epocă istorică pentru Irlanda — invazia normandă. Henric al II-lea a fost primul rege al Angliei care a pus piciorul în Irlanda, autorizat de papa Adrian al IV-lea. A fost înființată Senioria Irlandei, un fief papal, titlul de senior al Irlandei fiind acordat de papă regelui Angliei. Cu timpul, baronii normanzi au devenit mari proprietari de pământ și au ridicat numeroase cetăți pe insulă, mai ales în preajma zonelor de coastă. Regele Henric al VIII-lea a dus o politică de supunere a Irlandei, iar în 1542 a proclamat Regatul Irlandei, cu el ca rege. Irlanda a intrat în întregime sub dominație engleză la începutul secolului al XVII-lea, la sfârșitul domniei Elisabetei I. Noii coloniști englezi, de religie protestantă aveau poziție dominantă în parlamentul irlandez, în detrimentul nobililor irlandezi, de religie catolică. Nobilii irlandezi s-au convertit de-a lungul secolului al XVIII-lea la protestantism pentru a-și păstra proprietățile și pentru a căpăta drepturi politice.

Începând cu 1 ianuarie 1800 și până la 6 decembrie 1922, insula Irlanda a fost în întregime parte a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei. În timpul Marii Foamete, între 1845 și 1849, populația de peste 8 milioane de locuitori a insulei a scăzut cu 30%. Un milion de irlandezi au murit de foame și/sau de boli și alți 1,5 milioane au emigrat, în special în Statele Unite. Atunci a început să se manifeste o tendință de emigrație ce avea să dureze un secol.

În aprilie 1916 a avut loc o insurecție armată antibritanică denumită Răscoala de Paști, care ⁠a fost înfrântă, iar conducătorii au fost executați pentru trădarea Regatului Unit. După Războiul de Independență și armistițiul din iulie 1921, s-a semnat la 6 decembrie 1922 Tratatul Anglo-Irlandez. Conform tratatului, întreaga insulă Irlanda devenea un dominion britanic autonom, denumit Statul Liber Irlandez. După o lună de la semnarea tratatului, Irlanda de Nord a ieșit din Statul Liber Irlandez și a revenit la Regatul Unit. Statul Liber Irlandez a fost o monarhie constituțională, regele său fiind monarhul britanic.
A urmat războiul civil irlandez între adepții și opozanții tratatului, care erau republicani.

După un referendum național, la 29 decembrie 1937 a intrat în vigoare noua Constituție a Irlandei. Ea a înlocuit Constituția Statului Liber și a denumit statul Irlanda, sau Éire în irlandeză. Articolele 2 și 3 ale Constituției afirmau o revendicare teritorială asupra întregii insule, considerând diviziarea Irlandei prin Tratatul Anglo-Irlandez din 1922 nelegitimă. În chestiunea Irlandei de Nord, guvernele britanic și irlandez au încercat să găsească o rezolvare pașnică a conflictului violent în care erau implicate numeroase trupe paramilitare și Armata Britanică în Irlanda de Nord. Un acord de pace pentru Irlanda de Nord, denumit Acordul din Vinerea Mare, a fost aprobat în 1998 prin referendumuri în cele două părți ale insulei. Ca parte a acordului de pace, revendicarea teritorială asupra Irlandei de Nord din articolele 2 și 3 ale Constituției Irlandei a fost abrogată prin referendum.

Oraşe si monumente de vizitat:
– Ansamblul arheologic „Bend of the Boyne”;
– Dublin, Kilkenny, Waterford, Cork, Galway;
– Dolmeni, castele, vestigii (Staigue Fort);
– Vestigii legate de Sf. Patrick, patronul spiritual al Irlandei.

Festivaluri/Tradiţii:
– 17 martie și săptămâna precedentă – Festivalul Sf. Patrick;
– Iunie: Bloomsday Festival la Dublin;
– August: Festivalul internațional „Rose of Tralee”;
– Septembrie: finalele jocului hurling (joc național în Irlanda);
– Octombrie: Festivalul de jazz „Guinness Cork”;

Personalități ale culturii irlandeze:
- Jonathan Swift, autorul romanului Călătoriile lui Gulliver;
- James Joyce (1882–1941), autorul romanului Ulisse;
- Dramaturgul Oscar Wilde și laureații Premiului Nobel pentru Literatură George Bernard Shaw (1925) și Samuel Beckett (1969).

Geografie:
Irlanda, cu o suprafață de 70.273 kmp, ocupă aproximativ 80% din insula Irlandei, învecinându-se la nord-est cu Irlanda de Nord, care face parte din Regatul Unit al Marii Britanii. Insula este delimitată la nord și vest de Oceanul Atlantic și la nord-est de Canalul de Nord. La est, Marea Irlandei se conectează la Oceanul Atlantic prin intermediul canalului St. George.

Irlanda este o destinație turistică extrem de plăcută, care se adresează celor care vor să vadă peisaje superbe, mereu verzi, țărmuri stâncoase, situri arheologice și edificii pline de istorie, ce poartă pecetea culturii celte, sau castele din vremuri medievale, unele foarte bine conservate, dar și să observe cultura și tradițiile, care se împletesc cu legendele, muzica, poezia și literatura irlandeză. Atât zona urbană, cât și cea rurală a Irlandei oferă turiștilor extrem de multe posibilități de explorare.

Oraşe si monumente de vizitat:
Capitala Dublin, situată pe malurile râului Liffey din provincia Leinster, pe coasta de est, deține o serie monumente reprezentative, vechi de sute ani. Unul dintre acestea este Castelul Dublin ridicat ca structură defensivă de către regele John al Angliei în 1204, la scurt timp după invazia normandă din 1169. Colegiul Trinity este vizitat de foarte mulți oameni, pentru a vedea „Book of Kells” (manuscris ilustrat al călugărilor irlandezi datând de pe la cca. 800 d.Hr.), aflată în biblioteca acestuia. Alte simboluri: vechiul pod Ha’penny, Mansion House, Catedrala Sf. Patrick, Turnurile Poolbeg, cea mai faimoasă fabrică de bere din lume — Guinness Brewery, Parcul Phoenix, unde se află reședința președintelui țării (Áras an Uachtaráin), construită în 1751, dar și grădina zoo din Dublin.

Al doilea cel mai vizitat oraș din Irlanda, Cork, se află în provincia Munsterm, în regiunea de sud-vest. Declarat Capitală culturală europeană în 2005, Cork este un oraș elegant și ordonat din punct de vedere arhitectonic, oferind numeroase clădiri istorice. Ziua Sf. Patrick este sărbătorită în acest oraș cu un fast deosebit, cu spectacole de teatru și multă muzică, petreceri și parade, jocuri și concursuri pentru copii. Simbolul orașului este considerat turnul bisericii Shandon, urmat de clădirea Primăriei, dar și de Elizabeth Fort, Cork Opera House, Parcul Fitzgerald, University College Cork.

Limerick este cel de-al treilea oraș ca mărime al țării și este situat pe râul Shannon în zona central-vestică a Irlandei, provincia Munster. Centrul orașului este medieval, cu clădiri în stil georgian. Castelul regelui John, construit în secolele XII-XVI și Catedrala Sf. Maria construită în secolul XII sunt cele mai importante clădiri ale orașului.

Galway este al patrulea oraș ca mărime din Irlanda și este situat în regiunea de vest, în comitatul cu același nume. Este gazda a numeroase festivaluri, sărbători și evenimente și este, deopotrivă, un centru major al muzicii tradiționale irlandeze. Dintre festivaluri, menționăm: Festivalul Artelor Galway și Festivalul de Muzică Veche. Turiștii pot face plimbări pe Salt Hill Promenade, de unde pot admira marea sau pot merge cu barca pe insulele Aran, din apropiere. Dintre cele mai vizitate edificii amintim: Castelul Lynch, biserica „St. Nicholas”, cea mai mare și veche biserică medievală (fondată în 1320), în care se mai țin slujbe, Catedrala Galway, o clădire impunătoare, din calcar, cu o cupolă renascentistă și portic romanic, elemente arhitecturale rare în Irlanda; Clădirea Universității Naționale, un exemplu clasic de arhitectură irlandeză, ridicat în 1849.

Stâncile lui Moher reprezintă cea mai vizitată atracție naturală a Irlandei, cu peste un milion de vizitatori anual, potrivit site-ului www.cliffsofmoher.ie. Cu o înălțime de 214 m în cel mai înalt punct, spectaculoasele stânci din granit și bazalt în alternanță cu roci sedimentare se întind pe o lungime de 8 km de-a lungul Coastei Atlanticului, în comitatul Clare din vestul Irlandei. De pe Stâncile lui Moher, într-o zi senină, se pot vedea Insulele Aran și Golful Galway, precum și Twelve Pins și munții Maum Turk din Connemara, Loop Head la sud și Peninsula Dingle și Insula Blasket Islands în Kerry. Tot aici se află, situat în cel mai înalt punct, Turnul lui O’Brien, un punct de observație folosit de sute de ani.

În Irlanda există șase parcuri naționale:
Parcul național Munții Wicklow, înființat în 1991, cu o suprafață inițială de 3.700 ha, astăzi — 20.000 ha; Parcul Național Burren cu o suprafață de aproximativ 1.500 ha, are una dintre cele mai diverse și frumoase flore din Irlanda: 635 de specii diferite de plante (inclusiv 22 din cele 27 de orhidee native ale Irlandei) au fost înregistrate aici. Regiunea are, de asemenea, o serie de specii faunistice rare, cum ar fi jderul de pin carnivor, șarpele de casă și liliacul mic cu potcoavă, precum și peste 100 de perechi de păsări și aproape toate speciile de fluturi nativi ai Irlandei. Cea mai mare parte din Burren a fost desemnată Zonă Specială de Conservare; Parcul Național Killarney este cea mai veche arie naturală protejată din Irlanda (10.236 ha), cu vârfuri muntoase — McGillycuddy’s Reeks, lacuri, râuri, cascade, păduri dese, pășuni, dar și elemente antropice: castele și biserici.

Cu o suprafață de 16.540 ha, ce cuprinde munți, lacuri, văi, păduri și turme de cerbi roșii, Glenveagh este cel mai mare parc național al Irlandei, potrivit www.heritageireland.ie. Situat în regiunea de nord-vest a Irlandei, în parc se află și un castel în stil scoțian, Castelul Glenveagh, ridicat între 1870-1873. Situat în vestul Irlandei, Parcul Național Connemara acoperă o suprafață de 2.957 ha de munți, pășuni, mlaștini și păduri, și a fost înființat în 1980, an în care a fost deschis către public. Cel de-al șaselea parc, Parcul Național Ballycroy a fost înființat în noiembrie 1998 și se află pe coasta vestică a Atlanticului. Acoperă 11.000 ha de teren stâncos și mlăștinos, o zonă nelocuită și sălbatică, dominată de lanțul muntos Nephin Beg.

Natura:
– Insula „Skellig Michael”;
– Nord: Donegal și falezele sale (Slieve League), Sligo (lacul Lough Gill, muntele Benbulbin);
– Vest: lacurile din Connemara, insulele Aran, falezele și platoul Burren;
– Sud: peninsula și arhipelagul Kerry;
– Peninsula Dingle și Iveragh,
 râul Blackwater;
– Est: Munții Wicklow;
– Golf, drumeții, călărie, pescuit (somon);